Dispozitivul experimental Terrella a fost dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea de către fizicianul norvegian Kristian Birkeland (1867−1917) pentru a studia formarea aurorelor boreale. Experimentele sale de pionierat au jucat un rol esențial în studiul interacțiilor solar-terestre. Experimentul Planeterrella reprezintă o versiune modernă a Terrellei lui Birkeland. Acesta este compus dintr-o incintă de vid de forma unui clopot de sticlă în interiorul căreia se află două sfere metalice magnetizate, de dimensiuni diferite, conectate într-un circuit electric. Sfera mare reprezintă Soarele, iar sfera mică reprezintă Pământul. Magneții plasați în interiorul sferelor sunt dipolari, liniile de câmp ale acestora având aceeași formă precum cele ale câmpului magnetic terestru. Cu ajutorul acestui experiment se pot observa în mod direct multiple elemente specifice interacțiilor solar-terestre, cum ar fi, spre exemplu:
- găurile coronale din atmosfera Soarelui;
- magnetosfera Pământului;
- centurile de radiație Van Allen;
- aurorele boreală și australă.
Schema experimentului Planeterrella dezvoltat la ISS (credit: M. Teodorescu)
Experimentul Planeterrella a fost creat de către cercetătorul francez Dr. Jean Lilensten de la Institutul de Planetologie și Astrofizică din Grenoble (IPAG), inspirat de Terrella lui Kristian Birkeland. Varianta curentă a experimentului a fost construită la Institutul de Științe Spațiale (ISS), în colaborare cu Institutul Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (INFLPR), de către cercetătorii Maximilian Teodorescu (INFLPR, acum la ISS), Gabriel Voitcu (ISS), Eliza Teodorescu (ISS), Cristian Stancu (INFLPR), Marius Echim (ISS) și Gheorghe Dinescu (INFLPR).
Echipa care a dezvoltat experimentul Planeterrella la ISS, în colaborare cu INFLPR. De la stânga la dreapta: Gabriel Voitcu, Eliza Teodorescu, Marius Echim, Gheorghe Dinescu, Cristian Stancu, Maximilian Teodorescu (credit: M. Teodorescu).