RoBiSAT este numele misiunii spațiale prin care Institutul de Științe Spațiale (ISS) își propune să dezvolte și să verifice tehnologii critice necesare zborului în formație al nanosateliților. Specific acestei inițiative este obiectivul de studiere a soluțiilor tehnologice de realizare a comunicațiilor radio pentru schimb de date și comenzi între doi sateliți identici aflați pe orbită terestră joasă.
Finanțarea primei etape în realizarea misiunii s-a realizat prin obținerea unui contract de cercetare în cadrul competiției de proiecte STAR 2012, coordonată de Agenția Spațială Română (ROSA). Proiectul RoBiSAT-1 oferă suport pentru dezvoltarea modelului de laborator al unui nanosatelit de tip CubeSat 2U — dimensiuni aproximative 20 x 10 x 10 cm3. Dezvoltarea modelelor de zbor, testele și verificările asociate calificării pentru lansarea și operarea în spațiu, precum și operarea vor fi finanțate prin intermediul unor alte contracte după finalizarea proiectului RoBiSAT-1.
Sateliții RoBiSAT-1 și RoBiSAT-2 vor fi lansați ca parte a colaborării internaționale QB50 — o constelație de 50 de nanosateliți — și vor integra, pe lângă experimentul de comunicații radio, instrumente dezvoltate de consorțiul QB50 pentru studiul atmosferei. Aceste seturi de senzori vor fi integrate și la bordul celorlalți sateliți lansați în comun, împreună cu care vor forma o constelație de 50 de mini-laboratoare care vor măsura parametrii caracteristici păturilor superioare ale atmosferei terestre în poziții diferite, la momente diferite de timp, oferind o cantitate de date fără precedent care să permită monitorizarea in situ a proceselor de interes, verificarea și îmbunătățirea modelelor existente. De asemenea România va participa activ și la rețeaua de stații de sol utilizând în principal infrastructura dezvoltată în cadrul proiectelor anterioare. Comunicația cu cei doi sateliți va asigura transferul de date științifice necesar analizei atmosferei joase.
Echipa proiectului este formată din cercetători și asistenți de cercetare din cadrul Institutului de Știinte Spațiale. Grupul de cercetători este construit pe baza nucleului critic format prin dezvoltarea nanosatelitului GOLIAT și implică, pe lângă cercetătorii cu experiență, studenți masteranzi care s-au alăturat recent echipei.
Finanțată printr-un proiect european FP7, QB50 este prima colaborare internațională care utilizează în mod profesional sateliții de mici dimensiuni pentru studiul unei zone atmosferice puțin investigată până în prezent. România este implicată în colaborare prin Institutul de Științe Spațiale.
Institutul de Științe Spațiale (ISS) din Măgurele, România, dezvolta proiecte de cercetare științifică în domenii precum fizica astroparticulelor, fizica energiilor înalte, astrofizică și cosmologie, fizica plasmei spațiale, dar și activități de cercetare aplicată, proiectare și dezvoltare de tehnologii spațiale. ISS s-a implicat în colaborări și parteneriate de renume național și internațional (CERN-ALICE, FAIR, ANTARES, KM3NeT, Pierre Auger Observatory), în programul spațial ESA prin misiunile Euclid, Planck, Cluster și a contribuit la primul experiment românesc trimis pe Stația Spațială Internațională.