Evenimente

Misiunea ESA Euclid sărbătorește primele date științifice cu imagini cosmice efervescente

Misiunea spațială ESA Euclid a făcut publice cinci noi imagini inedite ale Universului. Imaginile nemaivăzute până acum demonstrează capacitatea telescopului Euclid de a dezvălui secretele cosmosului și de a permite cercetătorilor să caute planete (rătăcite), să folosească lentile gravitaționale în studiul materiei misterioase și să exploreze evoluția Universului.

Noile imagini fac parte din Observațiile de lansare timpurie ale lui Euclid. Ele însoțesc primele date științifice ale misiunii, făcute publice tot astăzi, precum și 10 articole științifice care vor fi publicate în curând. Aceste rezultate apar la mai puțin de un an de la lansarea telescopului spatial și la aproxiativ 6 luni după ce acesta a trimis primele imagini color complete ale cosmosului.

Setul complet de observații timpurii a vizat 17 obiecte astronomice, de la norii apropiați de gaz și praf la clustere îndepărtate de galaxii, înainte de Campania principală de observații a Euclid. Aceste observații au ca scop dezvăluirea secretelor cosmosului întunecat  și încearcă să explice de ce Universul arată așa cum îl vedem noi astăzi.

Institutul de Științe Spațiale –Filiala INFLPR este un membru activ al Consorțiului Euclid.

Noile imagini Euclid ale grupului de galaxii Dorado

Dorado este unul dintre cele mai bogate grupuri de galaxii din emisfera sudică. Euclid surprinde semen ale evoluției și fuziunii galaxiilor ”în acțiune”, cu frumoase cozi de maree și scoici izibile ca rezultat al interacțiunilor în desfășurare.. Deoarece Dorado este mult mai tânăr decât alte clustere (precum Fornax)câteva dintre galaxiile sala componente încă formează stele și se află în stadiul de interacțiune unele cu altele, în timp ce altele arată semen de fuziune relative recentă. . Ca dimensiune, Dorado se situează între clusterele mari de galaii și grupurile mai mici de galaxii, făcându-l un obiect de studiu util și fascinant de studiat cu Euclid.

Acest set de  date permite oamenilor de știință să studieze cum evoluează și se ciocnesc galaxiile de-a lungul timpului, pentru a îmbunătăți modelele de istorie cosmică și a înțelege formarea galaxiilor în halouri de materie întunecată, această nouă imagine fiind o adevărată mărturie a versatilității immense a lui Euclid.. Un spectru larg de galaxii este vizibil, de la foarte luminoase la cele mai slabe. Datorită combinației unice a lui Euclid de camp visual mare și rezoluție spațială înaltă, pentru prima data putem folosi același instrument și aceleași observații pentru a studia în profunzime trăsături mici (obiecte mici de dimensiunea clusterelor stelare), largi (părțile centrale ale unei galaxii) și extinse (cozi de fuziune mareică) pe o mare parte a cerului.

Oamenii de știință folosesc, de asemenea, observațiile Euclid ale Grupului Dorado pentru a răspunde la întrebări care anterior puteau fi explorate doar folosind fragmente extrem de mici de date. Aceasta include compilarea unei liste complete a clusterelor individuale de stele (clustere globulare) din jurul galaxiilor văzute aici. Odată ce știm unde se află aceste clustere, le putem folosi pentru a trasa modul în care s-au format galaxiile și pentru a studia istoria și conținutul lor. Oamenii de știință vor folosi aceste date și pentru a căuta noi galaxii pitice în jurul Grupului Dorado, așa cum au făcut anterior cu clusterul Perseus.

Grupul Dorado se află la 62 milioane ani-lumină distanță în spatele constelației Dorado.

Credit: ESA/Euclid/Euclid Consortium/NASA, image processing by J.-C. Cuillandre (CEA Paris-Saclay), G. Anselmi; CC BY-SA 3.0 IGO or ESA Standard Licence.

Noua imagine furnizată de Euclid a regiunii de producere stelară Messier 78

Această imagine uluitoare surprinde Messier 78 (zona centrală și cea mai luminoasă), o “creșă” de formare a stelelor încojurată de praf interstelar. Această imagine este fără precedent, este prima capture a acestei zone tinere de formare a stelelor cu asemenea lățime și adâncime.

Euclid a privit adânc în această “creșă” învăluită în praf folosind camera sa în infraroșu, expunând pentru prima oară regiunile ascunse de formare a stelelor, evidențiind complexitatea filamentelor de gaz și praf cu detalii fără precedent și descoperind stele și planete nou formate.

Instrumentele sensibile ale Euclid pot detecta obiecte cu mase de doar câteva ori mai mari ca Jupiter, camerele VIS (în vizual) și NISP (în infraroșu) au identificat mai mult de 300 000 obiecte noi doar în acest câmp vizual. Obiectele sub-stelare precum stelele pitice sau planetele libere sunt un posibil candidat pentru materia întunecată, deși cunoștințele actuale sugerează că nu sunt suficiente pentru a rezolva misterul materiei obscure în Calea Lactee. Euclid va răspunde definitiv la această problemă, după ce va explora o fracțiune semnificativă a galaxiei noastre.

De asemenea, vizibil în partea de sus a cadrului este nebula luminoasă NGC 2071, și un al treilea filament de formare a stelelor spre partea de jos a imaginii (cu un aspect asemănător unui „semafor”). Această regiune inferioară este o nebuloasă întunecată care produce stele de masă mai mică, toate dispuse de-a lungul filamentelor alungite în spațiu.

Messier 78 se află la 1300 ani lumină în spatele constelației Orion.

Credit: ESA/Euclid/Euclid Consortium/NASA, image processing by J.-C. Cuillandre (CEA Paris-Saclay), G. Anselmi; CC BY-SA 3.0 IGO or ESA Standard Licence.

Noua imagine a galaxiei spirale NGC 6744 obținută de Euclid

NGC 6744 este una dintre cele mai mari galaxii spirale în afara zonei noastre locale. Este un exemplu tipic de galaxie în care se formează cele mai multe stele din Universul apropiat, fiind un subiect de studiu ideal pentru Euclid.

Câmpul vizual larg al lui Euclid acoperă întreaga galaxie, evidențiind nu numai structura spiralelor la scară mare, dar și detalii la scări spațiale mai mici și într-o combinație de lungimi de undă. Aceste detalii includ liniile de praf  în formă de pană ieșind din brațele spiralelor, evidențiate cu incredibilă claritate. Observațiile vor permite cercetătorilor nu doar să numere stelele din NGC 6744 dar și să înțeleagă distribuția largă a stelelor și prafului în galaxie și să topografieze praful asociat cu gazele care alimentează formarea de stele noi. Formarea stelelor este principala modalitate de creștere a galaxiilor, deci aceste cercetări sunt esențiale în înțelegerea evoluției galaxiilor și de ce Universul arată așa cum îl vedem astăzi.

Datele vor permite cercetătorilor să identifice clusteri de stele vechi (clusteri globulari) și să caute noi galaxii pitice în jurul lui NGC 6744. De fapt, Euclid a descoperit deja o nouă galaxie pitică – satelit, o surpriză ținând cont că această galaxie a fost intens studiată în trecut.

NGC 6744 se află la 30 milioane ani lumină, în Grupul Local.

Credit: ESA/Euclid/Euclid Consortium/NASA, image processing by J.-C. Cuillandre (CEA Paris-Saclay), G. Anselmi; CC BY-SA 3.0 IGO or ESA Standard Licence.

Noua imagine a clusterului Abell 2763 văzută de Euclid.

Această nouă imagine arată clusterul de galaxii Abel 2764 (dreapta sus), o zonă foarte densă din spațiu conținând sute de galaxii orbitând într-un halou de materie obscură.

Euclid surprinde o serie de obiecte în această zonă de cer, incluzând multe galaxii și clusteri de galaxii mai îndepărtați, galaxii în interacție și o frumoasă galaxie spirală vizibilă dintr-o parte, aratându-ne “subțirimea” discului său.

Această vedere complete a lui Abell 2764 și a împrejurimilor – obținută datorită câmpului visual impresionant de larg al lui Euclid – le permite cercetătorilor să determine precis raza clusterului și să studieze galaxiile îndepărtate cu aceeași imagine. Observațiile asupra ABEL 2764 (ca și Abell 2390,  un alt obiectiv ilustrat în imaginile lansate astăzi de telescopul spatial) permit cercetătorilor să studieze unele dintre cele mai îndepărtate galaxii care au existat într-o  perioada misterioasă cunoscută sub numele de “ev mediu” cosmic. Euclid ne permite să vedem aceste galaxii în trecut, când Universul avea doar 700 de milioane de ani, adică 5% din vârsta sa actuală. Vizionarea luminii lor este o specialitate a lui Euclid, permițându-ne să vedem cum s-au format primele galaxii.

Se vede de asemenea o stea luminoasă din galaxia noastră (jos stânga): Beta Phoenicis, o stea din atmosfera sudică, sufficient de strălucitoare pentru a fi văzută cu  cu ochiul liber. Văzuta prin telescop, steaua are aspectul ghimpat din cauza opticii telescopului. Euclid este proiectat sa reduca cat de mult posibil acest efect, permițându-ne să măsurăm cu precizie steaua și sa vedem galaxiile din jur, fără să fim orbiți de lumina stelei.

Abell 2764 se află la 3,5 miliarde de ani lumină, în direcția constelației Phoenix.

Credit: ESA/Euclid/Euclid Consortium/NASA, image processing by J.-C. Cuillandre (CEA Paris-Saclay), G. Anselmi; CC BY-SA 3.0 IGO or ESA Standard Licence.

Imaginile la rezoluție înaltă cât și câteva “zoom”-uri se găsesc la: https://www.esa.int/Science_Exploration/Space_Science/Euclid.

Contact: vpopa@spacescience.ro